Scoala sufletu'Vulpea capitolina

Auxiliar avizat MEdÎntr-un „Cuvânt-înainte” (sic!), autoarea unui mediatizat auxiliar şcolar intitulat Să dezlegăm tainele abecedarului (apărut la editura Carminis din Piteşti) ne propune învăţarea „temeinică” (2004, p. 3) a scris-cititului pe baza metodei fonetice, analitico-sintetice, aceasta fiind, pentru necunoscători, „pâinea şi sarea” oricărui învăţător. De altfel, autoarea ne şi explică strategia sa didactică: „Învăţarea se realizează pe baza folosirii directe a literei, a silabei, a cuvântului, a propoziţiei, a semnelor de ortografie şi de punctuaţie. Exerciţiile variate permit descoperirea de asemănări, deosebiri, asocieri şi numeroase legături interdisciplinare” (ibid.). Rubricile speciale „antrenează elevii în lumea miraculoasă a lecturii, dezvoltându-le plăcerea de a citi, de a afla lucruri interesante din diferite domenii, permiţând receptarea corectă a mesajului scris, îmbogăţirea vocabularului, utilizarea corectă a limbii române în contexte concrete şi variate de comunicare” (ibid.).

Din nefericire, drumul de la intenţie la faptă nu este atât de simplu, căci, pentru a parafraza o butadă celebră, practica i-a cauzat împricinatei nişte „bătături intelectuale” pe care teoria nu le-a prevăzut, recte gafe hilare uneori, de-a dreptul stupide cel mai adesea.

Intrând în „lumea miraculoasă” a doamnei Carmen Iordăchescu, nu ştim de ce să ne minunăm mai întâi: de inepţia grotescă a textelor ori de didacticismul ridicol al jocurilor de cuvinte. Dar mai bine să parcurgem câteva mostre din opera analizată (sublinierile îmi aparţin):

Exprimări agramate:

„Ei au calul la malul lacului” (p. 31).

„Sorin se lasă cu sania. Ce minune!” (p. 48).

„Cosmin cu Simona ies cu sania” (p. 48).

„Vor trece să mă ia la vioară” (p. 51).

„Mama cu Viorica au o colivie.

– Ce vrei, Viorica?” (p. 51).

„- Cu ce e coşul lui Onişor?

– Coşul lui e cu mere” (p. 54).

Cugetă la tabără” (p. 99).

„Şoimul călător este cea mai rapidă fiinţă actuală de pe Pământ” (p. 145).

Metafore bizare:

Auxiliar didactic (4)„Marea e ca un rai” (p. 21).

„Lacul are o lumină a lui” (p. 40).

„Miroase a nea” (p. 48).

„Sania e ca o soră!” (p. 48).

„Dorel doarme dulce” (p. 73).

Construcţii forţate:

„- Ei au urme mari?

– Nu. Ei nu au urme mari” (p. 26).

„Şoselele erau ale oraşelor” (p. 53).

„Onişor scrie la şcoală o scrisoare” (p. 53).

Texte absurde, ridicole sau de-a dreptul demente:

„Ea e Ema. Ema e a mea. Ema e inima mea” (p. 17).

La lemne

Ionel e cu Relu. El are un car nou. La car are un cal mare. Ei au carul cu lemne mari. Neaua e mare. Iarna e rea. Omul are lemne acum” (p. 30).

O lamă nouăAuxiliar didactic (2)

Maria ia o lamă nouă.

– Maria, aruncă lama!

– Nu, Ileana, e lama mea!

Acum Maria are o rană mare” (p. 34).

Moara

Moara lui Marcu e la malul lacului. Moara lui e mare. El e morar cu renume. Are oameni la lucru. Acum nenea Marcu e milionar” (p. 41).

Minerul

Auxiliar didactic (1)Ionel e la lucru. El e miner.

– E aur în mina lui?

– Aurul minei e comoara lui!” (p. 42).

Canarul

– Cornel, Camelia are un canar!

– Un canar? Mare lucru! Eu am un cal!” (p. 42)

Canarul vesel

Mama cu Viorica au o colivie.

– Ce vrei, Viorica?

– Eu vreau un canar vesel. Vărul meu nu mai e voios. Canarul lui nu mai e.

– Uite ce vesel e canarul acela!” (p. 51).

„La uşa casei se mişcă o mierlă cenuşie” (p. 53).

Şoriceii

Cerul era ca un şal mare, cenuşiu. Şoriceii săreau veseli. Ei erau la şcoală. Acum erau şcolari. Ei scriau cu voioşie” (p. 54).

Auxiliar didactic (6)„- Ce tren mare, tăticule!

– Nu te teme, Antonel! E un tren accelerat” (p. 56).

Tortul

Mamaia toarce. Tataia tace. Tata caută o carte. Mama coace aluatul. Tortul e cu cremă, cu alune, cacao, nucă. Mama taie tortul.

– Ce tort minunat!” (p. 57).

Lunile anului

E iarnă. Omătul e mare. E luna ianuarie.

Iată un cocor mititel. E luna martie.

– Uite lalele, liliac! E luna mai.

– Iunie, iulie au intrat cu crini ca neaua” (p. 57).

La teatru

… Uimită, Ileana se uită la actorul cel voinic.

– E tatăl Antoniei, e nenea Cosma!

Ce comic e la teatru!” (p. 60).

Turma

… Pe seară sau noaptea lupul se apropie. Vara trecută au pierit două oi.

Păstorul ascultă. Nu va lăsa lupul să atace turma!” (p. 67).

Auxiliar didactic (7)Piticii

Cinci pitici au cinci pătucuri mici. Ei au cules multe ciuperci. O căprioară e prietena lor. Trei iepuri se apropie tiptil.

O cioară se cumpănea pe craca unui copac:

– Cra! Cra!

– Ce vrei tu?

– Nu te speria, piticule! Eu vreau un cioc cu apă rece” (p. 68).

Iedul

Ieri am ieşit din casă. Văd departe de iesle pe iedul cel mititel. Se dusese aproape de iederă. Dădea să o miroasă. Era dornic să descopere totul în curte.

– Te iert, mititelule! Vino să te duc la mama ta!” (p. 72).

„Toţi ţânţarii erau omorâţi.

Toţi suliţaşii erau ţanţoşi” (p. 82).

Auxiliar didactic (5)Lecţia

Tudorel este trist.

– Mamă, pentru marţi am o lecţie cumplită!

– Ce lecţie, Tudorel?

– O compunere cu titlul ,La ţară’. …” (p. 83).

„- Cum este cartea cea nouă, Corina?

– E interesantă, Monica.

– Ai citit toată cartea?

– A, nu! Nu cunosc toate literele. …” (p. 85).

„Tăchel luase o chelfăneală de la fratele lui mai mare” (p. 119).

Auxiliar didactic (8)Ghinion

Gherasim a venit la ghişeu:

– Vă rog să îmi daţi un tichet pentru metrou.

– Ai legitimaţie de elev?

Băiatul caută în ghiozdan carnetul de elev şi banii. Ghinion! A uitat banii acasă” (p. 139).

Din joacă

Gheorghiţă a dat din joacă un ghiont colegului său. Tache a alunecat în genunchi. Are acum genunchiul deplasat. Tache va sta o lună cu piciorul în ghips.

Ce rău îi pare lui Gheorghiţă!” (p. 139).

Şi bomboana de pe colivă:

„Baba bătu bietul băiat bolnav” (p. 161).

„Horia hăituia hamsterul” (p. 161).

„Joi, Jenică jefui jardiniera Janei” (p. 161).

„Şerca şerpuia şăgalnică şi şovăitoare” (p. 161).

„Ţiganii ţanţoşi ţineau ţambalele” (p. 161).

Cui nu s-a îngrozit de conotaţiile psihotice, suicidare, agresive şi chiar penale ale textelor de mai sus, îi rămâne provocarea de a bifa răspunsul corect:

„Vecinul lui Lucian:

□ se uită la ecran

□ aruncă alune

□ sare la vecin” (p. 62).

„Cămila cară:

□ vecini

□ animale mici

□ saci” (p. 62).

Sau de a defini termenii „taxist” (p. 149) şi „şercă” (p. 161).

Auxiliar didactic (3)Grija pentru educaţia morală a copiilor, adaptată la vremurile pe care le trăim, se vede în alăturarea unor ziceri precum:

„Urma scapă turma” (p. 68).

„D-aia n-are ursul coadă!” (p. 72).

„De ce se teme, omul nu scapă” (p. 72).

„Dacă dai, n-ai!” (p. 72).

„Bate şaua să priceapă iapa” (p. 91).

„Mai aproape îmi este cămaşa decât haina” (p. 103).

„Hoţul neprins e negustor cinstit” (p. 103).

„Nu-i frumos ce e frumos,

Ci-i frumos ce-mi place mie” (p. 106).

În loc de epilog, ghici ghicitoarea mea:

Gură mare, ca o roată

O umplem cu carne toată

Şi ne-o dă-napoi tocată!” (p. 95).

Risc un răspuns: o fi elevul obligat să ingere aberaţiile enumerate mai sus?

Ambiţia autoarei de a strivi concurenţa (căci, aşa cum se indică ritos pe ultima copertă, „cartea depăşeşte prin complexitatea şi varietatea exerciţiilor, prin gradarea dificultăţilor şi prin plăcerea cu care elevii le rezolvă, tot ce s-a scris până acum – sublin. mea”) sleieşte de calităţi metoda, aceasta nefiind un „factotum” omnipotent, ci doar un instrument didactic. În avântul său după notorietate (şi, de ce nu, după bani), Carmen Iordăchescu ne serveşte un exemplu… „de manual” despre cum nu trebuie făcut un manual (mă rog, „auxiliar didactic”). Fără a fi chiar de aruncat, auxiliarul Să dezlegăm tainele abecedarului poate constitui un ajutor preţios atât pentru părinţi – care se pot amuza copios după o zi de muncă obositoare –, cât şi pentru alţi pretendenţi la gloria literară, ce vor şti mai bine să domolească preţiozitatea pedagogică printr-un dram de firesc şi de simţ al măsurii spre binele lor profesional şi al propăşirii celor care îi studiază.