Orwell's Animal FarmMotto:

„ALL ANIMALS ARE EQUAL,

BUT SOME ANIMALS ARE MORE EQUAL THAN OTHERS.”

(George Orwell, Animal Farm, 1945)

Într-o dimineaţă friguroasă de noiembrie, am fost încolonaţi şi duşi la vot, astfel încât comandantul companiei de pompieri a municipiului Sibiu să poată raporta îndeplinirea sarcinii de partid şi de stat înainte de primul trezit al lui Nicuşor Ceauşescu. Era 15 noiembrie 1987, zi în care muncitorii de la „Întreprinderea de Autocamioane” din Braşov au vrut altfel…, dar n-a fost să fie. La Sibiu, însă, s-a votat fără incidente, conform „preţioaselor indicaţii”. Fiecăruia dintre noi i s-a înmânat un creion şi i s-a cerut să bifeze candidatul de pe buletinul de vot. Soldat fiind, am îndeplinit ordinul: am pus o cruce mare, întoarsă, peste numele unui oarecare. Bănuiam că ştampilele cu „votat” urmau să fie adăugate mai târziu, la numărătoarea oficială…

A doua oară când mi-am „exercitat dreptul constituţional la vot”, a fost în „Duminica Orbului”. Am stat la coadă, cu întreaga familie, vreo două ore. Te îndemna conştiinţa de liber cetăţean, fiind propriul tău arbitru, chiar dacă nu te numărai printre cei ce votau cu Iliescu. Democraţia funcţiona în cuget şi simţiri. Şi liniştea s-a pogorât peste ţară.

Ultima oară când m-am dus la vot a fost în 1996. Speram că „Eu, tu şi Emil” însemna mai mult decât un slogan electoral, adică momentul în care intelectualii liberali urmau să arunce politrucii conservatori la „lada de gunoi a istoriei”. „Cuza”, din păcate, s-a arătat învins de „structuri” şi a renunţat cu umilinţă să candideze pentru un al doilea mandat.

Acum stau şi privesc cu năduf bufoneria din arena politică şi îmi trece prin minte o pildă celebră: „dacă pe scenă sunt doisprezece clovni, poţi să reciţi şi din Shakespeare; pentru toţi vei fi doar al treisprezecelea clovn”. Dar dacă e circ, să fie şi pâine… Pâinea, însă, pentru tot mai mulţi, începe să lipsească, iar mahmureala de a doua zi, cea de după alegeri, o să ne facă să dăm din râs în plâns.

Viaţa politică românească (2004-2009)Cea mai elocventă imagine a menajeriei politice româneşti o ai atunci când te uiţi la televizor cu sonorul oprit: pare că asişti mai degrabă la un colaj din comediile mute ale lui Buster Keaton decât la o dezbatere de interes naţional în cel mai înalt for al unei ţări europene. Probabil că şi alţi parteneri din Uniune, necunoscându-ne nici limba, nici istoria, nici obiceiurile, au cam aceeaşi impresie. Cine să ne respecte dacă nu o facem mai întâi faţă de noi înşine? Chiar ne reprezintă aceste primate cu apucături din varii regnuri animale? Sunt ele „oglinda” societăţii româneşti din Anno Domini 2009?

Aristotel vorbea despre om ca fiind un „zoon politikon”, adică un vieţuitor al cetăţii, un „animal social”. La Fontaine satiriza trăsăturile caracteriale ale contemporanilor săi folosindu-se de fabulă ca de o oglindă a cuvintelor. Pentru Orwell, n-a mai rămas nici atât: la finele istoriei din Ferma animalelor nu mai ştii care e om şi care e porc, realitatea şi ficţiunea se amestecă. La fel şi în ograda noastră politică. Pentru că din atâţia „zooni politiconi” care mişună în lumea de dincolo de „sticlă”, au rămas „în viu” doar animalele. Şi nici măcar alea folositoare… Aşa că-mi vine să strig la ei aşa cum făcea bunică-mea când aduna orătăniile în coteţ: ‘caaas, cascascascascass!

Addendum

1990-2004: Istoria participării electorale la alegerile prezidenţiale din România

Alegeri 2009 – Turneul Candidaţilor (primul tur de scrutin)De la primele alegeri libere din 1990 şi până în 2004, a devenit tot mai uşor să câştigi fotoliul prezidenţial. Pentru că românii, din diferite motive, nu merg la vot, cel mai recent preşedinte ales, Traian Băsescu, a ajuns în palatul din Dealul Cotrocenilor cu mai puţin de jumătate din voturile cu care Iliescu devenea primul preşedinte postdecembrist. Adică aproape un sfert din totalul celor cu drept de vot. Libertatea de-abia câştigată şi dorinţa unui nou început i-au făcut pe români să meargă în 1990 la vot la alegerile prezidenţiale într-un număr care nu avea să mai fie egalat niciodată. „Duminica orbului” de la 20 mai 1990 a fost ziua care a cumulat toate recordurile în materie de alegeri în România: aproape toată populaţia cu drept de vot a mers la urne, iar preşedintele a fost ales cu un scor zdrobitor încă din primul tur. Au votat atunci 14.826.616 din totalul de 17.200.722 alegători înscrişi în listele electorale, ceea ce înseamnă un procent-record de 86,19%. Şi la fel poate fi catalogat şi procentul cu care Ion Iliescu a fost ales preşedinte: 85,07%, adică 12.232.498 de voturi. Cum era vorba de o democraţie incipientă, a existat şi un număr mare de voturi anulate, 447.923. Ceilalţi doi candidaţi, Radu Câmpeanu (PNL) şi Ion Raţiu (PNŢCD) s-au plasat foarte departe de câştigător, cu numai 1.529.188 de voturi (10,64%), respectiv, 617.007 voturi (4,29%).

Alegeri 2009 - Turneul Candidaţilor (turul al doilea)Deşi următoarele alegeri prezidenţiale au avut loc doar după doi ani, în 1992, românii nu s-au mai prezentat la secţiile de votare în număr aşa mare ca în mai 1990. În primul tur al prezidenţialelor, desfăşurat la 27 septembrie, din cei 16.380.663 de cetăţeni cu drept de vot, au venit la urne 12.496.430 (76,28%), cu aproximativ 2 milioane mai puţin decât în ’90 şi aproape exact numărul celor care îl votaseră la primele alegeri pe Ion Iliescu. Din cei şase pretendenţi la prima demnitate în stat, au mai rămas în turul doi Ion Iliescu (susţinut în primul tur de 5.633.465 de români, adică 47,34%) şi Emil Constantinescu, reprezentant al Convenţiei Democrate Române, (care primise în primul tur 3.717.006 voturi, adică 31,24%). Deşi statistic prezenţa la vot a înregistrat o scădere, la scrutinul decisiv din 11 octombrie mergând la urne 12.153.810 români (73,22%), diferenţa de voturi între câştigător şi învins a fost clară. Astfel, 7.393.429 de alegători au preferat candidatul Ion Iliescu al FDSN, faţă de numai 4.641.207 câţi aleseseră candidatul CDR, Emil Constantinescu. Ion Iliescu primea astfel un nou mandat, de data aceasta complet, de 4 ani, dar cu un scor aproape de două ori mai mic decât în urmă cu 2 ani.

Realitatea aşa cum esteBaza de legitimitate a preşedintelui ales a înregistrat în următoarele cicluri electorale o continuă micşorare, cum s-a întâmplat şi cu prezenţa la vot. Excepţie în ceea ce priveşte participarea politică o fac alegerile din 1996, când puţin peste 13 milioane de români au exprimat o opţiune electorală. Trendul descrescător afectează însă numărul de voturi obţinute de cel care avea să devină preşedinte. Astfel, Emil Constantinescu ajungea la Cotroceni la 17 noiembrie 1996 cu 7.057.906 voturi, mai puţine voturi decât Iliescu în 1992, dar care reprezentau totuşi 54% din opţiunile electorilor. Alegerile din 2000 au fost marcate însă de o scădere şi mai accentuată a prezenţei la vot. Pentru a decide finala Iliescu – Vadim, au mers la urne numai 10.184.715 alegători (57,5%). Deşi, ca procentaj, Iliescu câştiga Cotroceniul cu 66,2% din totalul voturilor, numărul era, din nou, mai mic decât în alegerile anterioare: 6.696.623. Faţă de el, contracandidatul Vadim Tudor reuşea să strângă numai jumătate, adică 3.324.247.

Guvernare 2009 – Politician supra CetăţeanFinala prezidenţială din 2004 a adus la Cotroceni preşedintele care a obţinut cel mai mic număr de voturi din istoria postdecembristă. Din cei puţin peste 10 milioane de români care au ales preşedintele, pentru Băsescu au optat doar puţin peste jumătate, adică 5.126.794 milioane. A fost o „cădere” a legitimităţii instituţiei prezidenţiale de aproape 1,5 milioane de alegători, echivalentul, de exemplu, a de două ori populaţia cu drept de vot a Bucureştiului şi, în acelaşi timp, o scădere la mai puţin de jumătate faţă de numărul de voturi primite de preşedintele anului 1990.

Reference

http://htdig.informatia.ro/jurnalul/afisez.php?sid=520215&date=2009-09-08&afisez=local

Câteva nominalizări pentru guvernul „de bine de rău” rămas în funcţie până la alegeri:

Prim MinistruPrimul Ministru

Ministerul Afacerilor ExterneMinistrul Afacerilor ExterneMinisterul Administraţiei şi InternelorMinistrul Administraţiei şi Internelor

Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării RuraleMinistrul Agriculturii

Ministerul Apărării NaţionaleMinistrul Apărării Naţionale

Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii InformaţionaleMinistrul Comunicaţiilor

Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului NaţionalMinistrul Culturii şi Cultelor

Ministerul Dezvoltării Regionale şi LocuinţeiMinistrul Locuinţei

Ministerul EconomieiMinistrul Economiei

Ministerul Finanţelor PubliceMinistrul Finanţelor

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi InovăriiMinistrul Educaţiei

Ministerul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de AfaceriMinistrul I.M.M.-urilor

Ministerul Transporturilor şi InfrastructuriiMinistrul Transporturilor

Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor CetăţeneştiMinistrul Justiţiei

Ministerul MediuluiMinistrul Mediului

Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei SocialeMinistrul Muncii şi Protecţiei Sociale

Ministerul SănătăţiiMinistrul Sănătăţii

Ministerul Tineretului şi SportuluiMinistrul Tineretului

Ministerul TurismuluiMinistrul Turismului

Ministrul pentru Relaţia cu ParlamentulMinistrul pentru Relaţia cu Parlamentul

New entry (2014): Colegul meu, Mihai Viteazu

Colegu' lu' Mihai Viteazu

Cf. Ordonanţă de urgenţă nr. 221/2008 din 23/12/2008 pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale. (Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 882 din 24/12/2008)

P.S. Şi când mă voi întoarce, pre mulţi îi voi popi…Memento!

Structura completă a guvernului actual al României:

1. Prim-ministru şi ministru al educaţiei

Prim-ministru şi ministru al educaţiei

2. Vice-prim-ministru şi ministru de interne

Vice-prim-ministru şi ministru de interne

3. Ministru de finanţe şi al muncii şi protecţiei sociale

Ministru de finanţe şi al muncii şi protecţiei sociale

4. Ministru al transporturilor şi agriculturii

Ministru al transporturilor şi agriculturii

5. Ministru al economiei şi sănătăţii

Ministru al economiei şi sănătăţii

6. Ministru al justiţiei şi al afacerilor externe

Ministru al justiţiei şi al afacerilor externe

7. Ministru al turismului şi mediuluiMinistru al turismului şi mediului

8. Ministru al culturii şi cultelor

Ministru al culturii şi cultelor

9. Ministru al comunicaţiilor şi i.m.m.-urilor

Ministru al comunicaţiilor şi i.m.m.-urilor

10. Ministru al tineretului şi al relaţiei cu parlamentul

Ministru al tineretului şi al relaţiei cu parlamentul

11. Ministrul apărării naţionale şi a ce-a mai rămas…

Ministrul apărării naţionale şi a ce-a mai rămas

Aujourd’hui: Université de Ouagadougou

Welcome to OuagadougouUndeva, în savana africană, între Volta Roşie şi cea Albă, în „ţara oamenilor onorabili”, se află Ouagadougou, capitala statului Burkina Faso. Ouaga, cum afectuos o alintă cei aproximativ un milion şi jumătate de ouagadougouzi, a prosperat jur-împrejurul palatului vestitului Mogho Naaba, devenind capitala imperiului Mossi; poate de aceea numele său înseamnă „locul unde oamenii primesc onoare şi respect”.

Fiind izvorul atâtor virtuţi pentru cetăţenii ei, este de la sine înţeles că cele mai alese instituţii politice, administrative, economice şi culturale ale ţării sunt grupate aici (mai puţin Le Grand Marché, un fel de Piaţă Obor a Africii de Vest, care din păcate s-a făcut scrum în 2003). Unii călători maliţioşi ar zice că un stopover de o zi în Ouaga, pe drumul de la Abidjan la Niamey, ar fi de ajuns ca să-ţi faci o părere despre toată ţara. Păcat însă de vreme: dacă iarna ougalezii tremură la 20 de grade Celsius, vara se topesc la 45. Iar dacă se mai stârneşte şi harmattanul dinspre Sahara, sunt şanse mari să te înnisipeşti definitiv.

Ouagadougou University (Biased View)Deşi ştiinţa de carte în Burkina Faso este la fel de rară ca şi o oază în pustiu, eforturile de alfabetizare nu sunt deşarte, căci oraşul găzduieşte nu mai puţin de zece universităţi. Cea mai prestigioasă dintre ele este L’Université de Ouagadougou, clasată pe un merituos loc 2509 în topul celor mai bune universităţi din lume.

Înfiinţată în 1974 cu numai 374 de studenţi (probabil numărul tuturor celor alfabetizaţi la acea dată), „l’université de Ouagadougou a connu une évolution qualitative rapide, ce qui explique son développement et son rayonnement remarquables. Elle est citée parmi les universités performantes et stables de la sous-région Ouest-africaine comme un bel exemple de brassage réussi entre étudiants d’horizons divers” (apud http://www.univ-ouaga.bf/, accesat la data de 1 oct. 2009).

Structura organizatorică este vastă şi complexă:

Universite de Ouagadougou (Actual View)AC : Agence comptable

ACM: Atelier Central de Maintenance

BUC: Bibliothèque Universitaire Centrale

CA: Conseil d’administration

CF: Contrôleur Financier

CFVU: Conseil de la Formation et de la Vie Universitaire

CN : Campus Numérique

CS: Conseil Scientifique

Universite de Ouagadougou (Front View)DAAF: Direction des Affaires Administratives et Financières

DAOI: Direction des Affaires académiques, de l’Orientation et de l’Information

DASP: Direction des Affaires Sociales et du Patrimoine

DCU : Direction de la Coopération Universitaire

DIP: Direction des Innovations Pédagogiques

DEC: Direction des Etudes et de la Consultation

DEP : Direction des Etudes et de la Planification

Universite de Ouagadougou (Side View)DFPC: Direction de la Formation Professionnelle et Continue

DRH: Direction des Ressources Humaines

DPNTIC: Direction de la Promotion des Nouvelles Technologies de l’Information et de la Communication

DPE CAMES: Direction de la Promotion des Enseignants et des relations avec le CAMES

DPU : Direction des Presses Universitaires

IBAM: Institut Burkinabè des Arts et des Métiers

LU: Librairie Universitaire

OB: Office du baccalauréat

Ouagadougou University LogoSCA : Service Sécurité du Campus

UFR/SJP: Unité Fondamentale et de Recherche en Sciences Juridiques et Politiques

UFR/SEG: Unité Fondamentale et de Recherche en Sciences Economiques et Gestion

UFR/LAC: Unité Fondamentale et de Recherche en Langues, Arts et Communication

UFR/SH: Unité Fondamentale et de Recherche en Sciences Humaines

UFR/SVT: Unité Fondamentale et de Recherche en Sciences de la Vie et de la Terre

UFR/SEA: Unité Fondamentale et de Recherche en Sciences Exactes et Appliquées

UFR/SDS: Unité Fondamentale et de Recherche en Sciences de la Santé

Şi nici cea academică nu este mai prejos:

Facultăţi de litere, arte şi comunicare, ştiinţe umane, drept şi ştiinţe politice, management şi ştiinţe economice, ştiinţe aplicate, ştiinţe medicale, ştiinţe ale vieţii şi pământului (biologie/ecologie?), la care se adaugă distinsul Institut Burkinabez de Arte şi Artizanat.

Pentru două, trei sute de franci CFA (Communauté Financière Africaine), adică 30-45 eurocenţi, orice taxiu verde te poate duce la sediul central de pe bulevardul Kadiogo. Acolo poţi urma unul din numeroasele programe de studii, grupate pe trei cicluri de învăţământ: primar (doi ani, finalizat cu „diplôme d’études universitaires générales ou DEUG”), secundar (încă doi ani, în vederea obţinerii licenţei) şi terţiar (fie cu durata de un an, pentru a primi „le DEA ou Diplôme d’Etudes Approfondies”; fie de trei, pentru a deveni doctor).

Ouagadougou University ClassProgrammes des études a l’Université de Ouagadougou:

Premier cycle

Etudes de langues, d’arts et de communication

Etudes en sciences biologiques et géologiques

Etudes en sciences humaines

Etudes en sciences juridiques

Etudes en sciences économiques et gestion

Etudes en sciences exactes et appliquées

Etudes en sciences de la santé

Etudes en arts et métiers

Ouagadougou University ProfessorSecond cycle

Etudes de langues, d’arts et de communication

Etudes en sciences biologiques et géologiques

Etudes en sciences humaines

Etudes en sciences juridiques

Etudes en sciences économiques et gestion

Etudes en sciences exactes et appliquées

Etudes en sciences de la santé

Etudes en arts et métiers

Ouagadougou University StudentTroisième cycle

Etudes de langues, d’arts et de communication

Etudes en sciences humaines

Etudes en sciences juridiques

Etudes en sciences économiques et gestion

Etudes en sciences exactes et appliquées

Etudes en sciences de la santé

La acestea se adaugă cursuri de formare profesională şi continuă, precum şi programe de „enseignement à distance”.

Biblioteca, bine dotată, poate fi accesată online la adresa:

http://www.univ-ouaga.bf/html/bibliotheque/SiteBUC/index.html

(Da, aţi înţeles bine, există internet în Burkina Faso!)

Cercetarea, solid ancorată în realităţile ţării, se realizează în laboratoare fără număr (am numărat 44 până acum, mă credeţi pe cuvânt sau postez toată lista!):

Ouagadougou Alumnus (Biased View)Şi pentru studenţii burkinabezi, oferta de cantină şi cămin este generoasă. Cu numai o sută de franci CFA (cam 15 eurocenţi) poţi servi un meniu divers la oricare din restaurantele universitare burkineze, pe baza un tichet de masă. Ce să mai vorbim de cazare: un total de 829 de paturi (într-un număr neprecizat de camere dintr-un număr neprecizat de – bănuiesc – clădiri) aşteaptă setoşii de cultură şi cunoaştere. Şi, ca să citez direct de la sursă, „dans un proche avenir, une cité universitaire de 1000 lits dotée de toutes les infrastructures modernes sera fonctionnelle”. Gaudeamus igitur!

Nu mai vorbesc despre câte facilităţi privind practicarea sporturilor (fotbal, baschet, volei ori box) şi petrecerea timpului liber există, căci oricum nu mă mai citeşte nimeni deja. Vreau doar să spun că acest post, deşi răutăcios şi – cum îi zice… – pamfletar, nu este altceva decât o lungă ilustrare a proverbului românesc „râde ciob de oală spartă”.

Altminteri, toate informaţiile sunt pe bune, iar pozele aşijderea (descărcate otova de pe net).Ouagadougou Bumper Sticker