Merge Bulă, într-o zi, la o reprezentanţă Dacia şi-l întreabă pe vânzător:
– Dacia 1300 aveţi?
– Avem.
– Cu climă bizonică?
– Cu.
– Cu ABS ?
– Cu ABS.
– Cu alarmă ?
– Cu.
– Cu GPS?
– Cu.
Bulă, uimit, îl întreabă pe vânzător:
– Ce tare! În cât timp aş putea să o am?
– Păi, e deja pe stoc.
– Mata faci mişto de mine?
– Bineînţeles…, dar cine a început?

Retrieved from:

http://www.pur-romanesc.net/2011_01_20_archive.html

(versiune adaptată)

Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă: „Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!”. Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat fiind de o mulţime de muşterii. „Trebuie să fie tare bune merele alea”, îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci: „Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse: „Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere”. Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului: „Poftim trei galbeni, cu care să cumperi mere de la târgoveţ”. Stolnicul îl chemă pe primul străjer îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă. Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îl luă la rost: „Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere”.

Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se lăudă: „Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat jumătate din căruţa cu mere a târgoveţului”. Primul străjer merse la stolnic: „De bine ce m-am târguit, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am făcut rost de un sac cu mere!”. Stolnicul – repede la paharnic: „Cu numai trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”. Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic: „Uite, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere”. Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpânitorului cetăţii şi glăsui: „Măria Ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere”.

Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă: „Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!”

Iepuraşul îşi dădea doctoratul în cinegetică aplicată şi mare vâlvă era în toată pădurea din cauza asta. Curioasă foc, vulpea veni şi-l întrebă:

– Ia zi, iepuraşule, ce faci tu acolo?

– Păi fac un studiu pilot despre cum o vulpe poate fi mâncată de un iepuraş.

– Hahahaha…! Păi cum o să se întâmple aşa ceva, lucrurile stau exact pe dos!

– Cercetare ştiinţifică, cumătră vulpe! Dar dacă nu crezi, pofteşte matale la mine în vizuină şi am să-ţi demonstrez!

Zis şi făcut. Dimineaţa, animalele şedeau roată în faţa vizuinii iepuraşului, nevenindu-le să creadă ce vedeau: blana vulpii atârnând pe o cracă la uscat!

Dornic să afle adevărul, lupul se duse întins la iepuraş.

– Şi ce spui tu că studiezi, iepuraşule?

– Păi, am terminat cercetarea preliminară şi acum făceam un experiment despre cum un lup poate fi mâncat de un iepuraş.

– Hehehehehehe…! Ce prostie mai e şi asta?!?

– Nu e nicio prostie, e cercetare ştiinţifică serioasă. Dar dacă nu crezi, pofteşte matale la mine în vizuină şi am să-ţi arăt cum stă treaba!

Dimineaţa, stupoare în toată pădurea. Blana lupului atârna pe cracă la uscat, alături de cea a vulpii!

Necrezându-şi ochilor, ursul îl înşfăcă pe iepuraş şi se răsti la el:

– Măi iepuraşule, am auzit eu ceva dar nu-mi vine a crede în ruptul capului!

– Tocmai cercetam cum un urs poate fi mâncat de un iepuraş şi mă cam apropii de sfârşit.

– Hohohohoho… Hihihihihi…! Cum crezi tu ca un prăpădit ca tine ar putea face una ca asta?!?

– A, foarte simplu. Dar dacă nu crezi, pofteşte matale la mine în vizuină şi am să-ţi demonstrez!

Şoc şi groază a doua zi în pădure: blana ursului se usca la soare pe aceeaşi cracă cu cele ale lupului şi vulpii! Se uitau animalele ba la pieile de pe cracă, ba la iepuraş şi nu le venea a crede!

Timid, un şoricel îndrăzni să-l întrebe pe iepuraş:

– Şi zi, iepuraşule, unde ai ajuns cu cercetarea?

– A, am terminat-o deja! Astăzi susţin teza!!

Nici nu apucă bine să termine, că în poiană nu mai era picior de lighioană. Satisfăcut, iepuraşul se înapoie la el în vizuină.

– Ce ţi-am spus eu, iepuraşule? zise leul, lingându-se pe bot. Nu tema doctoratului contează, ci coordonatorul!!!

Celor cărora nu le trebuie tot deranjul cu admitere, cursuri, seminarii, practică, examene, licenţă etc. le recomand site-ul de mai jos:

http://www.nd-center.com/

La multe succesuri!

Fake DiplomaFake Transcript

Clasic.