Scoala din CruhlaNicicând nu s-a potrivit mai bine această expresie ca în cazul învăţământului românesc de azi. În urmă cu un an, aleşii neamului votau cu sârg mărirea salariilor cadrelor didactice, ba chiar şi vremelnicul ocupant de atunci al fotoliului de ministru al educaţiei, deşi se opusese destul de vocal de la tribună, a ridicat şi el mâna „pentru”, în cel mai clasic stil politic „Coriolan Drăgănescu”. Iar Preşedintele, după ce a promulgat legea, a recunoscut mai târziu că… a greşit. Profesorii nu numai că n-au văzut acei 50% în plus la salariu, dar s-ar putea să-i vadă cât de curând în minus! S-a semnat un Pact pentru Educaţie cu surle şi trâmbiţe, pentru a desemna mai târziu chelnerii şi tinichigiii drept priorităţi curriculare. Avem, în ceea ce unii denumesc „statul de drept”, o lege care aşteaptă din 28 octombrie 2008 să fie respectată. În fine, după ce sindicaliştii au negociat şi renegociat cu miniştrii educaţiei şi finanţelor cuantumul salariilor din noua lege a salarizării unitare, cifrele au fost modificate „pe picior” fără nicio ruşine în dezavantajul salariaţilor din învăţământ. Aflăm din presă zi de zi bătaia de joc pe care o suportă în unele şcoli din România europeană profesori, elevi sau părinţi ai acestora. Un exemplu elocvent este cel al şcolii din cătunul Cruhla, judeţul Suceava, unde „profesioniştii” în management şi strategii educaţionale au trimis un calculator dar au uitat să tragă şi curentul electric necesar. Cum spuneam într-un articol anterior: primim reforma formelor fără fond.

Nu cred că dezastrul în învăţământ poate fi mai mare ca acum, pe timp de pace, şi asta la nici doi ani de la admiterea în UE. Şi dacă se va ajunge în iarnă să punem lacătul pe uşă mai devreme cu două săptămâni, atunci îi vom spune interimului ministru prim-ministru: „Învăţământul românesc? Dă-l mai tare şi închide-l!”.

Referinţe:

http://www.gandul.info/reportaj/scoala-de-la-capatul-lumii-3185504