News of the Day


Abia am apucat s-o uităm pe Herta Müller (mai ştie cineva pentru ce a primit premiul?), că încă un neamţ născut pe plaiuri româneşti, la Arad, în 1962, s-a făcut cu Nobelul, de data asta ca membru al unei echipe de trei cercetători de la Institutul Max Planck din Göttingen. Oare când şi un român trăitor în România va obţine o asemenea distincţie? À bon entendeur, salut!

Cf. http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/chemistry/laureates/2014/hell-facts.html

În continuare am adăugat câteva extrase dintr-un interviu cu acad. Solomon Marcus, realizat de Andreea Ofiţeru, jurnalist la cotidianul Gândul:

Domnule academician, săptămâna trecută românii au primit o veste bună de la Stockholm: un cercetător născut în România este câştigător al premiului Nobel pentru Chimie. Putem spune că şcoala românească este bună?

Stefan Hell a plecat de la vârsta de 15 ani din România. Important este mesajul pe care l-a trimis el telefonic: că-şi dă seama că a contat foarte mult şcoala pe care a primit-o în România, şi atrage atenţia României că ştiinţa e foarte importantă. Era necesar acest avertisment pentru că puterea politică din România nu conştientizează acest lucru. Anul trecut, Premiul Nobel pentru chimie a fost câştigat de trei autori care au valorificat informatica în chimie. Semnalul care s-a dat, atunci ca şi acum, a fost acela că disciplinele nu mai pot trăi izolat, fiecare trebuie să se bazeze pe interacţiunea cu celelalte. Hell e fizician, iar premiul pentru chimie, dar conduce un institut în care şi biologia are o poziţie esenţială. Faptul că sistemul educaţional  de la noi rămâne surd la interdisciplinaritate este inacceptabil. Este frumos faptul că Hell îşi aminteşte cu respect şi cu plăcere de ţara în care s-a născut şi în care a parcurs şcoala primară şi gimnaziul. Nici România nu l-a ignorat: încă din 2012 a fost ale membru de onoare al Academiei Române.

Ce înseamnă a învăţa în ziua de azi, în condiţiile în care copiii stau mult timp pe internet?

Aici este punctul nevralgic. Cu excepţiile de rigoare, în şcoala noastră nu s-a aflat încă ce înseamnă a învăţa. Credem că totul revine la a primi cunoştinţe, informaţii, a înmagazina date, nume, citate, procedee, formule, algoritmi, ecuaţii,  a fi în stare să le reproduci când ţi se cere, pentru a fi evaluat, şi să le aplici în cazuri standard.  Toate acestea iau forma generală a unor reţete, a unor indicaţii, care se folosesc pe bază repetitivă, de memorare. De la această formă superficială de învăţare, necesară uneori, dar departe de a fi suficientă, până la învăţarea reală este o distanţă  mare. Învăţarea autentică pleacă de la educarea unei stări de întrebare, de mirare, a nevoii de a căuta un răspuns. Să parcurgi stări fundamentale ale fiinţei umane: nedumerirea, îndoiala, bănuiala, ipoteza, intuiţia, explicaţia, spiritul critic, dreptul şi libertatea de a fi sau nu de acord cu ceea ce ţi se livrează, toate sunt etape fireşti în procesul de înţelegere care trebuie să însoţească însuşirea de cunoştinţe; ele nu merg automat împreună. Oricine ştie din experienţă că noaptea şi ziua alternează; dar câţi pot să şi explice de ce? A educa nevoia de a înţelege lumea, iată ceea ce lipseşte de prea multe ori. A deveni conştient că nu toate cunoştinţele ce ni se livrează au statut de certitudine, că multe, poate cele mai multe, sunt doar ipoteze, mai mult sau mai puţin plauzibile; a acorda atenţie modului în care cultura, învăţătura întreţin un metabolism permanent între întrebări şi răspunsuri, a înţelege modul în care un răspuns generează noi întrebări, toate acestea fac parte din actul de a învăţa. Dar câtă atenţie acordă şcoala acestor lucruri, antrenamentului de a construi întrebări inteligente? În ultimă instanţă, este vorba de a educa gândirea şi comportamentul în situaţii inedite şi tocmai aceasta este viaţa reală. Cum să te descurci în situaţii diferite de cele prin care ai trecut anterior?  Antrenamentul şcolar în această direcţie este derizoriu, dacă nu total absent. Chestiunile propuse la examene, inclusiv la bacalaureat, nu te invită să gândeşti cu capul tău, ci să-ţi aminteşti ce anume, din ce ţi s-a predat, trebuie aplicat acolo. […].

Dacă aţi fi ministrul educaţiei ce măsuri aţi lua?

M-aş preocupa în primul rând de educaţia omenescului şi aş apleca urechea la minţile cele mai inteligente din jurul meu.

Ce înseamnă educaţia omenescului?

Faptul că noi suntem deficitări în a educa la copilul de cea mai fragedă vârstă dragostea şi respectul pentru fiinţa umană. Aici e marea problemă. Şcoala trebuie să facă faţă azi unui val imens anti-educaţional care vine din mass-media, de la unele televiziuni, dintr-o parte a presei, dintr-o  parte a internetului. E un val anti-educaţional imens, pe care în special copiii îl suportă. Ceea ce vă spun acum sunt lucrurile pe care ar trebui să le facă toţi cei care au o răspundere în educaţie. Noi trăim într-o societate în care copilul de şcoală primară, în foarte multe cazuri, consideră natural să se ia la bătaie cu un alt copil pentru faptul că nu se înţeleg într-o anumită chestiune. Diferenţa de părere poate fi pricină de violenţă fizică, pentru că văd asta peste tot în jurul lor. Noi nu facem nimic în faţa acestor lucruri. Orice educator este răspunzător şi în această privinţă, a educaţiei omenescului. Dar orice cetăţean ar trebui să fie şi un educator. […]. Când e vorba de calitatea educaţiei nimic nu se poate schimba peste noapte. Nu există figuri providenţiale. Aici lucrul pe care nu au fost în stare să-l facă niciun guvern, pentru că erau mereu cu ochii pe interesele imediate de putere, era să te angajezi în procese de lungă durată de schimbare a programelor educaţionale. Noi avem în multe privinţe programe rămase în urmă cu peste o sută de ani în modul în care concepem predarea diverselor ştiinţe. Cea mai mare parte din ce s-a descoperit şi s-a inventat în secolul al XX-lea n-a ajuns să fie predată în şcoală, este o situaţie tragică din acest punct de vedere, pentru că s-a mers mereu în virtutea inerţiei, am repetat azi ceea ce am făcut ieri. Lucrul acesta este foarte comod, dar greşit.

Şi ce ar trebui făcut în condiţiile astea? Peste o lună se va schimba guvernul şi va veni un alt ministru.

De exemplu, să facem un program de urgenţă de educare a omenescului, a trăirii în societatea globală, un minim de program pe care să căutăm să-l realizăm imediat. Nu ne dăm seama la ce grad de violenţă se află societatea în care trăim. Această educaţie pentru o lume neviolentă, pentru o lume în care să se educe valori ca dragostea pentru fiinţa umană, să nu vezi în tot ceea ce este diferit un adversar. După cum vedem, în societate, în mass-media, cearta este cea care atrage, nu dezbaterea. Cearta face rating. Dezbaterea, cu dezvoltare de puncte de vedere, ţine de un anumit grad de cultură si de o stare de relaxare, la care tot mai puţini oameni ajung. Şi atunci, după ce se orientează televiziunile în materie de programe: după violenţă, ce certuri prezentăm? Iar după certuri vin lucrurile anodine, nesemnificative, de ieşire din plictiseală cu cel mai mic efort intelectual posibil.

Care este acum problema noastră principală?

Problema principală este aceea a supravieţuirii în demnitate, ca oameni şi ca popor. Se semnalează cu îngrijorare rata scăzută de natalitate, dar nu se acordă o atenţie similară faptului că, aşa, mai puţini, cum suntem, o bună parte a românilor rămâne needucată sau insuficient educată. Prea mulţi sunt cei care se află în posesia unor diplome de bacalaureat sau chiar universitare, fără acoperire. De aici, o clasa profesională de un grad scăzut de profesionalitate, un grad scăzut de productivitate a muncii, dificultatea de a acoperi România cu autostrăzi moderne şi consecinţa inevitabilă a stării de sărăcie în care ne aflăm. Despre această problemă şi altele conexe aş fi vrut să-i văd în dezbatere pe candidaţii la funcţia de Preşedinte al României, dar suntem departe de aşa ceva. Noi preferăm să înlocuim dezbaterile cu adunări omagiale, îi supermediatizăm pe cei câţiva olimpici, distribuim cu generozitate un număr imens de diplome de excelenţă, excelenţă e pe toate drumurile, la nivel local, judeţean şi naţional şi trebuie să vină forurile europene şi internaţionale care să ne atragă atenţia în cât de multe privinţe ne aflăm în coada Europei. De unde să vină schimbarea? Mereu răspundem la persoana a treia, cu referire la un ei ambiguu. Dar schimbarea nu poate veni decât din momentul în care vom vorbi despre ea la persoana întâi, deci ea trebuie să vină de la fiecare dintre noi. Numai că este nevoie de un antrenament în această direcţie, un antrenament care să fie practicat la toate nivelurile şi vârstele şi tocmai această preocupare lipseşte. Acum ar trebui în primul rând să ne ocupăm de acele răni deschise vizibile pentru toată lumea şi să dezvoltăm terapia lor. De exemplu, să organizăm o examinare şi o dezbatere a stării programelor şi manualelor şcolare, nu doar la modul general, ci la detaliu, pentru fiecare disciplină în parte. Societăţile de ramură ale profesorilor ar trebui să se implice esenţial în această activitate. Oamenii şcolii, oamenii de cultură, prin exemplarele cele mai bune pe care aceştia le au, să ia iniţiativa şi să elaboreze programe aplicabile  în etape succesive, dar să ne fie clar încotro trebuie să mergem. S-a presupus mereu, de către multă lume, că deficienţele în educaţie vin din nepriceperi de ordin pedagogic. Nu vreau să neglijez factorul pedagogic, dar una din cauzele principale pentru care programele educaţionale nu sunt cum trebuie este de ordin cultural, insuficienta cultură a celor care elaborează aceste programe. Mai urgentă este însă trecerea la reducerea şi, dacă este posibil, eliminarea violenţei lingvistice, psihologice şi fizice din societate, din viaţa de familie, din educaţie. Violenţa în limbaj, tonul răstit, ura, sunt peste tot vizibile, inclusiv în multe emisiuni ce se pretind educative. Confundarea alterităţii cu adversitatea este mereu întâlnită.

Accesat la adresele:

http://www.gandul.info/interviurile-gandul/sa-facem-un-program-de-urgenta-a-educatiei-omenescului-in-romania-nu-ne-dam-seama-la-ce-grad-de-violenta-se-afla-societatea-in-care-traim-solomon-marcus-13377303?utm_source=Gandul&utm_medium=Click%2BBula&utm_campaign=Bula%2BGandul (15.10.2014)

http://www.gandul.info/interviurile-gandul/academicianul-solomon-marcus-la-interviurile-gandul-am-mers-intotdeauna-la-vot-uneori-am-votat-nu-cu-cel-mai-bun-ci-cu-cel-mai-putin-rau-asta-e-situatia-in-romania-13377210?utm_source=Gandul&utm_medium=Click%2BCitesteSi+200&utm_campaign=CitesteSi%2Bgandul (15.10.2014)

Parcă niciodată mai mult ca acum nu s-a adeverit atât de profund şi plenar relaţia cauzală „zvoner – răspândac”, teoretizată prin anii ’90 de grupul Divertis. Într-o lume în care informaţia nu este numai putere, dar şi sursă de venit, valori precum obiectivitate, imparţialitate, sinceritate, rigurozitate, respect pentru public ori prestigiu profesional (relicve ale unui cod etic al meseriei de jurnalist) au devenit simple etichete promoţionale, logo-uri publicitare prin care se încearcă, exact ca la piaţă, atragerea muşteriilor.

Dacă nu putem vorbi de scrupule etice în mass media românească, măcar să ne distrăm. Cum la noi starea vremii se adaugă adesea celor trei S (scandal, sânge, sport) clasice în materie de breaking news, televiziunile n-au pierdut ocazia de a colporta tot felul de zvonuri „pe surse” cu privire la prognoza meteo. Astfel, dacă în data de 11 noiembrie 2013 tremuram la gândul că „mase de aer arctic” vor umfla factura întreţinere în lunile de iarnă, iată că în 19 ianuarie 2014 batem recordul la temperaturi pozitive, după o perioadă lungă de vreme caldă. Cum s-ar zice, „vortexul polar” nu e pentru cine se pregăteşte, ci pentru cine se nimereşte, căci Bucureştiul nu-i Chicago, nu-i aşa?

„Ştirile” merită a fi totuşi reamintite; aş râde, dar nu pot de plâns…

„Prognoza meteorologică indică un proces de transfer al maselor de aer arctic în Europa, rezultând geruri anormale pentru perioada următoare, se arată într-un document al Guvernului prin care este justificat un transfer de fonduri către primării pentru acoperirea costurilor generate de iarnă. … Potrivit prognozei meteorologice, va exista un proces de transfer al maselor de aer arctic în Europa, rezultând geruri anormale pentru perioada următoare, ceea ce va determina creşterea consumului prognozat de energie electrică şi termică pe perioada sezonului rece. În aceste condiţii există riscul ca autorităţile locale să nu poată asigura stocurile necesare furnizării în condiţii optime a agentului termic pentru populaţie pentru perioada friguroasă în anul 2013, se arată în nota de fundamentare a unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, potrivit Mediafax.”

„Duminică dimineaţă a fost cea mai caldă dimineaţă de 19 ianuarie din istorie pentru mai multe localităţi din partea de vest-nord şi centru a ţării. Este vorba despre minime de 13 grade în sudul Banatului, la Oraviţa, 12 grade s-au înregistrat duminică dimineaţă şi la Reşiţa. Temperaturi destul de ridicate au fost şi la Oradea, unde mercurul în termometre în cursul nopţii nu a coborât sub 9 grade. Aceste valori reprezintă temperaturi mai ridicate cu până la 17 grade faţă de ceea ce ar trebui să înregistrăm în mod normal într-o dimineaţă de 19 ianuarie.”

 Retrieved from:

 http://www.romaniatv.net/aer-arctic-cu-geruri-anormale-pentru-perioada-urmatoare-potrivit-unui-document-al-guvernului_107905.html

 http://www.romaniatv.net/record-de-temperatura-cea-mai-calduroasa-dimineata-de-19-ianuarie-din-istorie_121185.html

Iceland protest'“So long, farewell,
auf Wiedersehen, good night
I hate to go and leave
this pretty sight…”
(The Sound of Music)

Iceland says goodbye to the Big Mac

by Gudjon Helgason and Jane Wardell, Associated Press Writers

(On 3:41 pm EDT, Monday October 26, 2009)

Extra Big MacThe Big Mac, long a symbol of globalization, has become the latest victim of this tiny island nation’s overexposure to the world financial crisis. Iceland’s three McDonald’s restaurants – all in the capital Reykjavik – will close next weekend, as the franchise owner gives in to falling profits caused by the collapse in the Icelandic krona. “The economic situation has just made it too expensive for us,” Magnus Ogmundsson, the managing director of Lyst Hr., McDonald’s franchise holder in Iceland, told The Associated Press by telephone. Lyst was bound by McDonald’s requirement that it import all the goods required for its restaurants – from packaging to meat and cheeses – from Germany. A Big Mac in Reykjavik already retails for 650 krona ($5.29). But the 20 percent increase needed to make a decent profit would have pushed that to 780 krona ($6.36), he said. That would have made the Icelandic version of the burger the most expensive in the world, a title currently held jointly by Switzerland and Norway where it costs $5.75, according to The Economist magazine’s 2009 Big Mac index.

McDonald’s, the world’s largest chain of hamburger fast food restaurants, arrived in Reykjavik in 1993 when the country was on an upward trajectory of wealth and expansion. The first person to take a bite out of a Big Mac on the island was then-Prime Minister David Oddsson. Oddsson went on to become governor of the country’s central bank, Sedlabanki, a position that he was forced out of by lawmakers earlier this year after a public outcry about his inability to prevent Iceland’s financial crisis.

McDonalds in Kópavogur IcelandIt is not the first time that McDonald’s, which currently operates in more than 119 countries on six continents, has exited a country. Its one and only restaurant in Barbados closed after just six months in 1996 because of slow sales. In 2002, the company pulled out of seven countries, including Bolivia, that had poor profit margins as part of an international cost-cutting exercise.

Retrieved from

http://finance.yahoo.com/news/Iceland-says-goodbye-to-the-apf-2609404079.html?x=0&.v=6

N.B. Herta Müller, scriitoare româncă de origine germană, a câştigat Premiul Nobel pentru Literatură. Se pare că, la fel ca în cazul altor mari nume ale culturii şi ştiinţei din ţara noastră, un şut în fund din partea politrucilor autohtoni e prima condiţie pentru afirmarea pe plan internaţional. À bon entendeur, salut!

Reference:

http://nobelprize.org/nobel_prizes/literature/laureates/2009/

Profile: Herta Mueller

Herta MullerHerta Mueller, who has been awarded the Nobel prize for literature, is the 12th woman to win the award. The Romanian-born author is renowned for her books based on life under the harsh regime of the dictator Ceauşescu. Mueller was born in 1953 in the German-speaking town of Nitzkydorf in Romania. Her parents were members of the German-speaking minority in Romania. Her father served in the Waffen SS during World War II. After the war ended, her mother was deported to a work camp in the Soviet Union for five years. Mueller studied German and Romanian literature at university and became involved with the Aktionsgruppe Banat, a group of German speaking writers who opposed Ceauşescu’s dictatorship and sought freedom of speech. After university she worked as a translator but lost her job after refusing to cooperate with the secret police, the Securitate [sekuri`tate].

Writing career

Mueller made her writing debut with the collection of short stories Niederungen in 1982. It was censored in Romania but was smuggled out of the country to be published in Germany two years later. That year she also published her first novel Druckender Tango. Her books focused on the tough daily life under Ceauşescu’s regime and the harsh treatment of Romanian Germans. Corruption, intolerance and repression are major themes in her writing. She was criticised by the Romanian press but her books did well in Germany. Because Mueller had publicly criticised the dictatorship in Romania, she was banned from publishing in the country.

Emigration

It was when she emigrated in 1987 that she became known to wider literary world. She moved to Berlin with her husband the author Richard Wagner. Communist-era leader Nicolae Ceauşescu, was leader of Romania from 1965 until he was overthrown and killed in a revolution in 1989. Romania suffered extreme shortages of food, fuel, energy and medicines under his dictatorship. He used the feared secret police to control his people. In a 2007 article for the German daily Frankfurter Rundschau Mueller said Romania had developed „collective amnesia” over its past: „They’re pretending that it disappeared into thin air… even though it was home to the most abstruse dictatorship in eastern Europe and after Stalin, the most evil dictator, with a personality cult to rival North Korea’s.”

Award winner: WORKS TRANSLATED INTO ENGLISH

1989 The Passport Muller H. Land of Green Plums

1996 The Land of Green Plums

1998 Traveling on One Leg

2001 The Appointment

Her 1996 novel The Land Of The Green Plums won the German Kleist and the Irish IMPAC award, the richest literary prize in the world. The book is about a group of friends who become targets of the secret police. Mueller wrote the book after the death of two of her friends, in which she suspected the secret police’s involvement. The writer has said she felt it was her „duty” to write it „in memory of my Romanian friends who were killed under the Ceauşescu regime”. She based a central character on one of her closest friends from the Aktionsgruppe Banat. After Mueller moved to Berlin she told the Guardian newspaper her friend visited her and admitted she had been sent by the secret police to warn her to stop criticising the Ceauşescu regime. She also said the friend made a copy of the keys to her apartment, to give to the Securitate. She has written 19 books mostly in German but some works have been translated into English, French and Spanish. Her latest book Atemschaukel depicts the exile of German Romanians in the Soviet Union. It is up for this year’s German Book Prize, which will be announced on Monday. Mueller has also lectured at Universities in Europe and the US.

Story from BBC NEWS:

http://news.bbc.co.uk/go/pr/fr/-/2/hi/entertainment/8297075.stm

Published: 2009/10/08 13:41:45 GMT

© BBC MMIX

Addendum:

Scrisoarea Hertei Müller către Horia-Roman Patapievici

„Dragă Horia Patapievici,

După cum reiese din programul Institutului Cultural Român, vor veni la „Academia de vară” a ICR Berlin în această lună Andrei Corbea Hoisie şi Sorin Antohi. Antohi este chiar „directorul” acestui colocviu. Este scandalos faptul că România se prezintă în Germania cu aceste două persoane care pe timpul dictaturii au lucrat cu serviciul de securitate român. În Germania s-a discutat timp de mai mulţi ani despre problema informatorilor STASI şi au fost trase consecinţele în toate domeniile: foştii informatori nu pot ocupa funcţii în cadrul universităţilor, la ziare şi la instituţiile culturale. Dacă ICR-ul se prezintă în Germania cu aceste persoane îşi va cauza daune ireparabile sieşi, iar participanţii germani vor fi folosiţi doar pentru lustruirea imaginii unor agenţi deconspiraţi. Se pune întrebarea cum îi vor prezenta angajaţii ICR Berlin invitaţilor la şcoala de vară pe partenerii de discuţie români: Corbea Hoisie – profesor şi agent de Securitate cu o activitate îndelungată, şi Sorin Antohi – oaspete al unor universităţi europene timp îndelungat, cu un titlul de doctor falsificat şi cu publicaţii fictive? Şi ce vor relata presei germane? Sau mai bine zis: ce nu vor relata?

Crede ICR-ul că trăieşte pe o altă planetă unde nu există conceptele de demnitate personală şi de integritate morală în ştiinţă?

Ce înseamnă sa fii intelectual în România de azi? Ce s-a ales din promisiunile României făcute cu ocazia integrării în UE?

ICR-ul de la Berlin reprezintă vitrina României în Germania – dar de fapt se prezintă drept vitrina unui trecut care nu mai apune. Cine va prelua răspunderea pentru acest fapt? De la căderea lui Ceauşescu, fiecare instituţie în România are propria raspundere şi influenţează felul în care se trăieşte în contextul libertăţii câştigate pentru care au murit sute de oameni! Am sperat că România se va normaliza în final (după atâta timp şi după atâtea şanse pierdute), cel puţin în domeniul cultural. Mă doare şi mă înfurie faptul că se întâmplă exact contrariul. Promit că nu voi mai călca pragul ICR la Berlin – şi nu voi fi singura care va proceda astfel.

Cu salutări cordiale,

Herta Müller”

Iceland protestUnited Nation Development Program publică, în fiecare an, o listă a celor mai dezvoltate ţări ale lumii, compilată pe baza informaţiilor vizând 187 de ţări din cele 192 membre, plus Hong Kong şi teritoriile palestiniene. The Human Development Index (HDI) este calculat în funcţie de următorii parametri: longevitate, alfabetizare, educaţie şi standard de viaţă.

Conform HDI, pe primul loc, în anul acesta, se situează Norvegia, urmată de Australia şi Islanda (da, Islanda, unde au ieşit oamenii pe străzi de disperare, din cauza crizei, şi au asaltat clădirea Parlamentului!). Statele Unite ale Americii ocupă abia a treisprezecea poziţie (ce ghinion!), după Canada (un loc mai jos ca anul trecut), Irlanda, Olanda, Suedia, Franţa, Elveţia, Japonia, Luxemburg (vai, vai…) şi Finlanda.

România stă confortabil, pe locul 63, între insulele caraibiene Saint Kitts and Nevis şi Trinidad and Tobago. Cuba, aşa comunistă şi înapoiată cum e, ocupă doar poziţia… 51.

Cunoştinţa noastră, Burkina Faso, zace pe locul 177, cu toate cele zece universităţi ale ei, fiind pe locul 5 în topul celor mai slab dezvoltate ţări africane.

Înţelegem prin urmare de ce Norvegia n-are absolut niciun interes să adere la Uniunea Europeană, cel puţin înNo to Europe! următorii zece ani!

Retrieved from:

 

http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_countries_by_Human_Development_Index#Complete_list_of_countries

 

References:

 

http://hdr.undp.org/en/

 

http://www.eu-norway.org/eu/

 

http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/7744429.stm

Deviz de cheltuieli (iulie/august 2005)

Să recapitulăm…

11 iulie – 28 iulie 2005 (Columbia SC):
Cartelă telefon (aeroport): $21.00
Mic-dejun (în Washington): $5.00
Taxe mic-dejun (aparte): $0.35
Ciubuc (chelner obraznic): $1.00
Cazare Whitney Hotel: Ricadona
Pontiac Grand Am 1998: $6,163.50
Plin de benzină (Columbia): $29.37
RCA Nationwide (liability): $124.00
Gustare (botul calului): $6.44
Cheesburger suplimentar: $2.69
Oxford American Dictionary: $11.64
Prânz (‘all-u-can-eat’): $17.23
Dollar General (trusă scule): $5.30
Target (busolă meseriaşă): $7.41
Goodwill (carte mâna 2): $0.64
Target (Sony minirecorder): $45.00
Benzină (completare): S13.97
Îngheţată cofetărie: $2.75
Parcometru cofetărie: $0.65
Used books (Thrift Store): $2.50
Benzină (consum, frate!): $18.02
Wal-mart (diverse): $33.49
Target (nimicuri): $4.24
Red Bull: $4.00
Cartele telefonice (indieni): $15.00
Poştă (plic & timbre): $5.99
Poştă (parcometru): $0.30
Benzină (drum I-20): $21.07

29 iulie – 11 august 2005 (Aiken SC):
Chirie (Churchill Commons): $550.00
Chirie (garanţie): $125.00
Chirie (rest de plată): $53.23
TFC (Pat & saltea full size): $270.30
Avtomat Kalashnikova 1947 (kill all motherfucker money-sucking leeches…)
Cartele telefonice: $20.00
Cartelă telefonică (mexicani): $5.00
Target (cumpărături urgente): $125.92
Wal-mart (păpică standard): $46.03
Dollar Tree (nu ş’ce nimic): $6.36
Publix (pâine d-aia bună): $3.70
Poştă (vederi de trimis): $5.79
Kroger (păpică mai bună): $22.44
Wal-mart (completare): $42.79
Quarteri (spălat/uscat rufe): $3.00
Mecanic auto (inspecţie): $25.00
Prânz copios (Ryan’s): $11.00
Target (Levi’s): $37.08
Target (Cherokee shorts): $25.94
Sears (radiocasetofon Sony): $63.59
Filme foto: $16.71
Altă cartelă telefonică: $5.00
Aiken2Learn (pt. şcoală): $96.22
Target (obiecte uz casnic): $109.33
Wal-mart (realimentare): $94.37
Cedar Creek Ch. (2 cd-uri): $20.00
Staples (B.T.S. supplies!): $168.05
Wal-mart (tot pt. şcoală): $44.32
Dollar General (aşijderea): $8.62
Dollar Tree (idem): $5.30
Target (ibidem): $4.55
Quarteri (spălat/uscat rufe): $3.00
Developat poze: $8.20
Asigurare auto: $112.92
Plin de benzină (pt. Sumter): $25.11
Benzină (completare): $12.95
Gourmet Shop: $17.68
Used books (Goodwill): $4.16
Sears (oglindă): $8.47
Staples (birou calculator): $130.06
Bell South (instal. telefon): $31.79
Bank of America (taxă cont): $19.00
Wal-mart (iar haleală): $18.04
Target (cd-uri country): $69.59
CVS Pharmacy (hapuri): $5.29
Wal-mart (tuns + ciubuc): $17.00
Tire rotation/wheel align.: $66.78
Cartele telefonice: $15.00
Quarteri (laundromat): $3.00
Permis auto (taxă examen): $14.50
Western Union (Romania): confidential