Orwell's Animal FarmMotto:

„ALL ANIMALS ARE EQUAL,

BUT SOME ANIMALS ARE MORE EQUAL THAN OTHERS.”

(George Orwell, Animal Farm, 1945)

Într-o dimineaţă friguroasă de noiembrie, am fost încolonaţi şi duşi la vot, astfel încât comandantul companiei de pompieri a municipiului Sibiu să poată raporta îndeplinirea sarcinii de partid şi de stat înainte de primul trezit al lui Nicuşor Ceauşescu. Era 15 noiembrie 1987, zi în care muncitorii de la „Întreprinderea de Autocamioane” din Braşov au vrut altfel…, dar n-a fost să fie. La Sibiu, însă, s-a votat fără incidente, conform „preţioaselor indicaţii”. Fiecăruia dintre noi i s-a înmânat un creion şi i s-a cerut să bifeze candidatul de pe buletinul de vot. Soldat fiind, am îndeplinit ordinul: am pus o cruce mare, întoarsă, peste numele unui oarecare. Bănuiam că ştampilele cu „votat” urmau să fie adăugate mai târziu, la numărătoarea oficială…

A doua oară când mi-am „exercitat dreptul constituţional la vot”, a fost în „Duminica Orbului”. Am stat la coadă, cu întreaga familie, vreo două ore. Te îndemna conştiinţa de liber cetăţean, fiind propriul tău arbitru, chiar dacă nu te numărai printre cei ce votau cu Iliescu. Democraţia funcţiona în cuget şi simţiri. Şi liniştea s-a pogorât peste ţară.

Ultima oară când m-am dus la vot a fost în 1996. Speram că „Eu, tu şi Emil” însemna mai mult decât un slogan electoral, adică momentul în care intelectualii liberali urmau să arunce politrucii conservatori la „lada de gunoi a istoriei”. „Cuza”, din păcate, s-a arătat învins de „structuri” şi a renunţat cu umilinţă să candideze pentru un al doilea mandat.

Acum stau şi privesc cu năduf bufoneria din arena politică şi îmi trece prin minte o pildă celebră: „dacă pe scenă sunt doisprezece clovni, poţi să reciţi şi din Shakespeare; pentru toţi vei fi doar al treisprezecelea clovn”. Dar dacă e circ, să fie şi pâine… Pâinea, însă, pentru tot mai mulţi, începe să lipsească, iar mahmureala de a doua zi, cea de după alegeri, o să ne facă să dăm din râs în plâns.

Viaţa politică românească (2004-2009)Cea mai elocventă imagine a menajeriei politice româneşti o ai atunci când te uiţi la televizor cu sonorul oprit: pare că asişti mai degrabă la un colaj din comediile mute ale lui Buster Keaton decât la o dezbatere de interes naţional în cel mai înalt for al unei ţări europene. Probabil că şi alţi parteneri din Uniune, necunoscându-ne nici limba, nici istoria, nici obiceiurile, au cam aceeaşi impresie. Cine să ne respecte dacă nu o facem mai întâi faţă de noi înşine? Chiar ne reprezintă aceste primate cu apucături din varii regnuri animale? Sunt ele „oglinda” societăţii româneşti din Anno Domini 2009?

Aristotel vorbea despre om ca fiind un „zoon politikon”, adică un vieţuitor al cetăţii, un „animal social”. La Fontaine satiriza trăsăturile caracteriale ale contemporanilor săi folosindu-se de fabulă ca de o oglindă a cuvintelor. Pentru Orwell, n-a mai rămas nici atât: la finele istoriei din Ferma animalelor nu mai ştii care e om şi care e porc, realitatea şi ficţiunea se amestecă. La fel şi în ograda noastră politică. Pentru că din atâţia „zooni politiconi” care mişună în lumea de dincolo de „sticlă”, au rămas „în viu” doar animalele. Şi nici măcar alea folositoare… Aşa că-mi vine să strig la ei aşa cum făcea bunică-mea când aduna orătăniile în coteţ: ‘caaas, cascascascascass!

Addendum

1990-2004: Istoria participării electorale la alegerile prezidenţiale din România

Alegeri 2009 – Turneul Candidaţilor (primul tur de scrutin)De la primele alegeri libere din 1990 şi până în 2004, a devenit tot mai uşor să câştigi fotoliul prezidenţial. Pentru că românii, din diferite motive, nu merg la vot, cel mai recent preşedinte ales, Traian Băsescu, a ajuns în palatul din Dealul Cotrocenilor cu mai puţin de jumătate din voturile cu care Iliescu devenea primul preşedinte postdecembrist. Adică aproape un sfert din totalul celor cu drept de vot. Libertatea de-abia câştigată şi dorinţa unui nou început i-au făcut pe români să meargă în 1990 la vot la alegerile prezidenţiale într-un număr care nu avea să mai fie egalat niciodată. „Duminica orbului” de la 20 mai 1990 a fost ziua care a cumulat toate recordurile în materie de alegeri în România: aproape toată populaţia cu drept de vot a mers la urne, iar preşedintele a fost ales cu un scor zdrobitor încă din primul tur. Au votat atunci 14.826.616 din totalul de 17.200.722 alegători înscrişi în listele electorale, ceea ce înseamnă un procent-record de 86,19%. Şi la fel poate fi catalogat şi procentul cu care Ion Iliescu a fost ales preşedinte: 85,07%, adică 12.232.498 de voturi. Cum era vorba de o democraţie incipientă, a existat şi un număr mare de voturi anulate, 447.923. Ceilalţi doi candidaţi, Radu Câmpeanu (PNL) şi Ion Raţiu (PNŢCD) s-au plasat foarte departe de câştigător, cu numai 1.529.188 de voturi (10,64%), respectiv, 617.007 voturi (4,29%).

Alegeri 2009 - Turneul Candidaţilor (turul al doilea)Deşi următoarele alegeri prezidenţiale au avut loc doar după doi ani, în 1992, românii nu s-au mai prezentat la secţiile de votare în număr aşa mare ca în mai 1990. În primul tur al prezidenţialelor, desfăşurat la 27 septembrie, din cei 16.380.663 de cetăţeni cu drept de vot, au venit la urne 12.496.430 (76,28%), cu aproximativ 2 milioane mai puţin decât în ’90 şi aproape exact numărul celor care îl votaseră la primele alegeri pe Ion Iliescu. Din cei şase pretendenţi la prima demnitate în stat, au mai rămas în turul doi Ion Iliescu (susţinut în primul tur de 5.633.465 de români, adică 47,34%) şi Emil Constantinescu, reprezentant al Convenţiei Democrate Române, (care primise în primul tur 3.717.006 voturi, adică 31,24%). Deşi statistic prezenţa la vot a înregistrat o scădere, la scrutinul decisiv din 11 octombrie mergând la urne 12.153.810 români (73,22%), diferenţa de voturi între câştigător şi învins a fost clară. Astfel, 7.393.429 de alegători au preferat candidatul Ion Iliescu al FDSN, faţă de numai 4.641.207 câţi aleseseră candidatul CDR, Emil Constantinescu. Ion Iliescu primea astfel un nou mandat, de data aceasta complet, de 4 ani, dar cu un scor aproape de două ori mai mic decât în urmă cu 2 ani.

Realitatea aşa cum esteBaza de legitimitate a preşedintelui ales a înregistrat în următoarele cicluri electorale o continuă micşorare, cum s-a întâmplat şi cu prezenţa la vot. Excepţie în ceea ce priveşte participarea politică o fac alegerile din 1996, când puţin peste 13 milioane de români au exprimat o opţiune electorală. Trendul descrescător afectează însă numărul de voturi obţinute de cel care avea să devină preşedinte. Astfel, Emil Constantinescu ajungea la Cotroceni la 17 noiembrie 1996 cu 7.057.906 voturi, mai puţine voturi decât Iliescu în 1992, dar care reprezentau totuşi 54% din opţiunile electorilor. Alegerile din 2000 au fost marcate însă de o scădere şi mai accentuată a prezenţei la vot. Pentru a decide finala Iliescu – Vadim, au mers la urne numai 10.184.715 alegători (57,5%). Deşi, ca procentaj, Iliescu câştiga Cotroceniul cu 66,2% din totalul voturilor, numărul era, din nou, mai mic decât în alegerile anterioare: 6.696.623. Faţă de el, contracandidatul Vadim Tudor reuşea să strângă numai jumătate, adică 3.324.247.

Guvernare 2009 – Politician supra CetăţeanFinala prezidenţială din 2004 a adus la Cotroceni preşedintele care a obţinut cel mai mic număr de voturi din istoria postdecembristă. Din cei puţin peste 10 milioane de români care au ales preşedintele, pentru Băsescu au optat doar puţin peste jumătate, adică 5.126.794 milioane. A fost o „cădere” a legitimităţii instituţiei prezidenţiale de aproape 1,5 milioane de alegători, echivalentul, de exemplu, a de două ori populaţia cu drept de vot a Bucureştiului şi, în acelaşi timp, o scădere la mai puţin de jumătate faţă de numărul de voturi primite de preşedintele anului 1990.

Reference

http://htdig.informatia.ro/jurnalul/afisez.php?sid=520215&date=2009-09-08&afisez=local

Câteva nominalizări pentru guvernul „de bine de rău” rămas în funcţie până la alegeri:

Prim MinistruPrimul Ministru

Ministerul Afacerilor ExterneMinistrul Afacerilor ExterneMinisterul Administraţiei şi InternelorMinistrul Administraţiei şi Internelor

Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării RuraleMinistrul Agriculturii

Ministerul Apărării NaţionaleMinistrul Apărării Naţionale

Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii InformaţionaleMinistrul Comunicaţiilor

Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului NaţionalMinistrul Culturii şi Cultelor

Ministerul Dezvoltării Regionale şi LocuinţeiMinistrul Locuinţei

Ministerul EconomieiMinistrul Economiei

Ministerul Finanţelor PubliceMinistrul Finanţelor

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi InovăriiMinistrul Educaţiei

Ministerul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de AfaceriMinistrul I.M.M.-urilor

Ministerul Transporturilor şi InfrastructuriiMinistrul Transporturilor

Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor CetăţeneştiMinistrul Justiţiei

Ministerul MediuluiMinistrul Mediului

Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei SocialeMinistrul Muncii şi Protecţiei Sociale

Ministerul SănătăţiiMinistrul Sănătăţii

Ministerul Tineretului şi SportuluiMinistrul Tineretului

Ministerul TurismuluiMinistrul Turismului

Ministrul pentru Relaţia cu ParlamentulMinistrul pentru Relaţia cu Parlamentul

New entry (2014): Colegul meu, Mihai Viteazu

Colegu' lu' Mihai Viteazu

Cf. Ordonanţă de urgenţă nr. 221/2008 din 23/12/2008 pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale. (Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 882 din 24/12/2008)

P.S. Şi când mă voi întoarce, pre mulţi îi voi popi…Memento!

Anunțuri