Unii s-au opus dictaturii comuniste cu arma în mână; alţii prin samizdat.
Cei care şi-au pierdut speranţa, au emigrat.
Cei cărora însă le-au ieşit învârtelile prin filiera P.C.R. („pile/cunoştinţe/relaţii”) au ales „rezistenţa prin maculare” (recte au „sabotat sistemul din interior” mâncând rahat cu polonicul).
Restul intelectualilor români au preferat ironia fină dar caustică a bancului politic.
Nu este întâmplător aşadar că bancul politic, ca specie folclorică urbană, a atins apogeul în ultimii ani ai „Epocii Ceauşescu”, drept unică modalitate de supravieţuire spirituală colectivă într-un timp al grotescului funest.

Iată un exemplu de exerciţiu ludic intelectual din „vremurile de tristă amintire”, pe cât de splendid, pe atât de efemer:

Cripted message (side view)Cripted message (obverse)„Noi, tinerii din România, muncim în trei schimburi a câte opt ore şi mâncăm o pâine împărţită în patru. Pensie vom apuca doar când vom face suta [18+82=100 de ani].
Cripted message (reverse)Dacă ciripeşti, o să ajungi la gherlă, unde o să mănânci o pâine neagră ca marginea asta a cutiei şi o să ieşi de acolo când o să se aprindă chibritul pe partea cealaltă.”

Anunțuri